Bicicletele pliabile Brompton fabricate in Marea Britanie, la Buy British

Prima campanie Buy British va avea loc pe 3 octombrie 2014 si a fost lansata in aceasta saptamana, in Camera Comunelor din Parlamentul de la Londra. Ideea a apărut de la echipa Best of Britannia și este susținută si de MD-ul de la Brompton, Will Butler-Adams.

Antony Wallis, unul dintre fondatorii Best of Britannia, a spus: "Noi am facut cunoscute brandurile fabricate in Regatul Unit inca de acum cativa ani, iar lansarea zilelor Buy ritish este urmatorul pas logic pentru noi. Există atât de multe produse britanice de calitate inalta, așa că este momentul potrivit sa avem o zi pentru a creste gradul de conștientizare a consumatorilor în jurul acestui subiect și de a încuraja oamenii să cumpere si sa foloseasca produsele acestor branduri." In Romania, va puteti cumpara bicicleta dvs. Brompton de aici.

La spital?!

Ieri, orele 23:30: criza (probabil) de rinichi care ma chinuie de după amiaza mă face sa cedez indemnului ei, "You should gonna see a doctor" a rapsodului popular John Lee Hooker, astfel ca mă azvarl in mașina (după ce mai fac un duș, îmi schimb hainele inclusiv lenjeria de corp) si descind 10 minute mai târziu la Urgenta, camera de garda. O tanara îmi completează o fisa si mă indruma către capătul coridorului unde brusc, mă simt copil, ca stand cu bunica la coada la doamna doctor, cu un Kent in geanta - coada, miros puternic de pișat, tineri romi in șlapi povestesc despre pușcărie, o copila in fata mea plânge ca o doare si ca are febra... Stau demn (ca un bou solemn, cum spunea o prietena), pret de o ora, timp in care mai vin niște brancardieri cu un nene in pijama pe care-l fixeaza primul la rând. Rinichiul (sper!) mă fixeaza cu o durere surda care irizeaza spre burta si mă face sa respir sacadat. In afara de pacienti, nu ma întreabă nimeni nimic. Renunț, fără scandal, ies din "spital", trecând pe langa doctorii care mănâncă pizza in hol, pe langa niște domni in pijamale complet insangerate care adasta tot pe-acolo, pe langa alți 2-3 cetățeni UE care sed drogati, beti pe trotuar si fuga la Euroclinic, 50m mai încolo, spital privat, unde astept tanara asistenta (of, am început sa fiu cel mai bătrân din imprejuru-mi!) sa iasă de la toaleta si care mă indruma prieteneste către Elias. Adresa de pe net e ceva cu bdul Marasti, logic ca de fapt intrarea e prin Av. Sanatescu. E deja 1 noaptea si rinichiul (sper!) îmi transmite ca "na, sa vezi si tu un pic din ce simt femeile când intra in travaliu!" La Elias trec grăbit de prima usa pe care pe o plăcută aurie scrie "Servicii funerare" si ajung la camera de garda unde un grup de tineri (iarasi dom'le!) se uita printre perdele la ceea ce probabil cu câteva ore in urma era o fata, acum doar o mogaldeata dezarticulata expusa cumva pe un pat. Prietenul ei povestește cum s-au răsturnat cu mașina si cum nu-si inchipuia sa stea atâta la spital! După 20 de minute de stat degeaba, in afara de o negresa cu mopul, nu am văzut un "cadru medical", durerea ma lasa brusc, deci mă plictisesc sa fiu bolnav si plec acasă, unde ea mă așteaptă cu un ceai pentru fiere si rinichi si ceva No Spa.
Mie in aceasta seara mi-au venit in minte: un clown, apoi vestitul fost administrator al spitalului, Oprescu, apoi m-am gândit ca dacă era mai devreme m-as fi dus direct la biserica sa mă rog de sănătate, camera de garda e oricum inutila, iar "spitalele private" la care am sunat nici nu au asa ceva, dar "telefonul dvs. e important pentru noi". Apoi mă gândeam la dihotomia, antinomia sau ce-o mai fi între popor si populație... Căci populație e aceea care nu poate sa-şi netezeasca străzile, sa-si trateze suferinzii sau sa-si educe tinerii! E mai grav decât îmi imaginam!



- Posted using BlogPress from my iPhone

Lucrurile simple, cum spuneam...

Sa zicem ca e sâmbăta dimineața, chiar in ajunul Invierii, ai rămas in târg (mă refer desigur la capitală) si te intrebi ce sa faci: pai uite, noi am răspuns invitatiei Ciclissimo de a face o plimbare pe Bromptoane, alături de alți posesori fideli mărcii, sau de aspiranți la acest statut. (By the way, she never leaves home the day before Easter).






Am parcurs de voie traseul Aviatorilor, Piata Victoriei, Kiseleff, Herăstrău şi ne-am reunit, unde altundeva, la sediul Ciclissimo. Am făcut poze, am vazut cum e sa nu fie mașini pe străzi (thanks God!), apoi am vorbit despre pasiunea comuna: ce accesorii noi scoate Brompton anul acesta, cum îi ungi lantul, cum îi schimbi o pedală, treburi tihnite si normale, fără legătură cu numele proprii pe care le citim în ziare (eu, în fiecare seară, mereu spunandu-mi că trebuie sa mă las...).


Ne-am răcorit cu ceai fierbinte de la Bernschutz, neîndulcit, ca sa aibă efect! Am depășit de vreo patru ori jumătatea de oră pe care ne-o alocaserăm inițial, doar pentru a ne îndrepta către Rue de Pain, un loc unde întotdeauna îmi spun că da, România are o șansă, oamenii ei sunt normali (poate pentru ca sunt mulți expați acolo), am sorbit doua supe de roșii, am refuzat (e totusi postul Pastelui) politicos felia de cozonac aburind oferită din partea casei (ea a gustat spunandu-mi "păcat e foarte bun, aproape ca cel de casă"), si ne-am întors sa ne recuperam mașina, imbarcandu-ne lejer in portbagaj cele doua Bromptoane...


- Posted using BlogPress from my iPhone

De ce The Simple Things

Povestea asta cu The Simple Things a venit cam asa: de demult nu-mi dădea pace gândul asta, de a scrie ceva gânduri, dar sub ce nume sa le strâng, ce titlu reprezintă chintesenta acestora?! Si apoi era si cântecul lui Joe Cocker cu ... all the simple things that matter in life... Pai asta era, o plimbare cu bicicleta favorita, o... Scuze, Elena îmi face un semn delicat cu cotul, sa citesc un paragraf interesant din ultima carte a Isabellei Allende, o scriitoare draga noua încă din prima noastra tinerete, iar Stefan, in dreapta, cu iPhone-ul intr-o mana si iPad-ul in cealaltă îmi arată ultimul nivel din Cut The Rope la care a ajuns; e soare, iar avionul zboară linistit de la Milano spre Bucuresti. I'm surrounded by the simple things... ce mă inspira sa enumar si altele, care ne dau putere sa continuam: sâmbăta dimineața, primavara sau toamna târziu, un ceai la Bernschutz, mica ceainarie din Centrul Istoric cu un aer atat de aparte, Corina cu "ce ceai sa-ți dau, Ionut?!", eu, "surprinde-mă, Corina!", Elena prefera un Tukish Yoghurt cold tea, o fereastra mare prin care sa privesc mult cer sau, si mai bine, sa adorm in hamac, sub copaci. Deci, indiferent de câtă școala facem, indiferent de cat de complicata îți este viața sau in ce job ajungi, lucrurile mici, care îți dau confort si liniște, care te incarca cu energie, sunt cele care contează!

- Posted using BlogPress from my iPhone

Si au venit primele Bruomptoane pe 2011...

Scriu si pronunt Bruomptoane, asa cum pronunt Meriuot, cu accent pe o, in loc de Meariat, ca sa simt ca adaug ceva valoare locala lu' hotelu' asta valoros de americani... Deci, B-urile sunt bicicletutele acelea dragute pe care le aducem noi de la baietii engleji. Care baieti engleji, cu fiecare an le mai adauga o saiba, schimba o piulita, "in search for perfection", cum zice Andrew Ritchie, englezul (cu sange bavarez in vine) inventator si owner al marcii. Anul acesta, pe langa adaugarea a trei culori noi la gama deja generoasa, au umblat la packaging, adica la cutiile in care se expediaza - drept urmare le-am pozat si eu si, daca nu noi, altcineva le va expune cu siguranta pe perete! Oamenii au gasit de cuviinta sa puna pe cutie o scurta istorie a marcii, logo-ul bicolor, enuntul "Manufactured by Brompton Bicycle Ltd" urmat de adresa fabricii din UK, adica acel ceva care mai poate fi intalnit doar pe foarte putine din produsele pe care le "papam" noi (si ei) every day. Oamenii sunt mandri sa adauge logo-ul premiului oferit de MS Regina (o fata de la ei, pentru republicani).


















Daca anul trecut am avut si eu si ea cate un Brompton M3L-X (deci fara portbagaj, dar cu elemente din Titan), anul acesta ne vom da fiecare cu cate un M2L (fara X, facem si noi downgrading), cu anvelope Schwalbe Kojak Performance Line Raceguard, de pe care vom scoate aparatorile de noroi (sper sa o conving si pe ea) pentru a ne apropia de acea forma pura a Bromptonului, schematizata in logo si fetisizata de fanii marcii. Da stiu, se vede corect in poze, a mea e galllllbenaaa ca bicicleta lu' Marin Moraru din "Operatiunea Monstrul", a ei e hot pink, like the pink panther! Probabil ca ii voi pune saua Brooks B17 pastrata de la bicla de anul trecut dar nu pentru ca saua standard nu ar fi excelenta, comoda si usoara...


















Acestea fiind zise, let's spin the wheel, so to speak!


- Posted using BlogPress from my iPhone

Noi le spunem aranjamente...

Ca sa evităm orice double entendre, mă refer la aranjamentele pentru decorațiuni interioare pe care vara noastră de la Târgoviste le creaza in fiecare an, de Sarbatori. Materia prima - "răgălii de pe gârlă", vase si ulcele vechi sau noi, o jantă de automobil, un saxofon sau un joben vechi, flori uscate, toate vopsite si "potrivite" cu multă trudă de Andreea, care deja a început "producția" și a preluat primele comenzi. Cunoscătorii, ca și clienții statornici, știu ca se lucrează cu "casa închisă" deci, se pun pe listă din timp. Eu de fiecare dată mă uit fascinat cum poate sa vadă în piese aparent banale, viitorul obiect artistic. Pe câteva dintre ele le-am fotografiat si le puteți admira mai jos.
Sent from my iPhone

Sa-i zicem... "De la Sibiu"

Tânara ospatarita de la Continental Forum din Sibiu (deh, hotel cu pretenții!) era sincer nedumerita când i-am mulțumit pentru micul dejun. Cu câteva minute mai înainte prefera sa fredoneze din playlist-ul (neadecvat cu ora matinala) care mă agresa auditiv in loc sa ma ajute sa nu îmi prind mâinile intr-un prăjitor de pâine savant (hm!). Fapt ce mi-a prilejuit următoarea reflectie: cine oare stabilește din Germania si pana in Spania postul de radio care se asculta in holul unui hotel de patru stele, sau intr-un restaurant?! Ca acolo aud cu totul si totul altceva. Oare nu a auzit nimeni pe la noi de jazz, muzica simfonica sau măcar de chill out?! Eu nu aud decât Kissfm, zuzu nu știu care si alte lalaieli la fel de elaborate ca noi, nu?!

- Posted using BlogPress from my iPhone